La 4 sau 40 de ani lumea e sucita, strimba, amestecata, murdara de sine, sarata de lacrimi, de neinteles si de nedorit, de fugit si de ascuns in lumea de la inceput - mai dreapta, mai limpede si mai curata, doar rareori picurata si, desi greu de inghitit, macar comod de privit.
La 4 ani te trezesti intr-o dimineata si trebuie sa mergi undeva fara sa intelegi de ce ar fi corect, util sau macar amuzant sa faci asta.
La 40 de ani trebuie sa iti trezesti dimineata inima, ascunsa in scorbura, si gindul nauc, cu ochii arsi de noptile gindului si fara de-a somnului plins de spaima.
La 40 de ani te duci in parc, pe banca, si plingi pentru ca nu stii sa explici si nu vrei sa explici, pentru ca doare cumplit, inauntru, unde nu ajunge nicio mingiiere, pentru ca durerea nu trece cu pastila si nici cu o zi de munca, pentru ca raul l-ai facut, l-ai lasat acolo fara nicio explicatie corecta in vocabularul lumii lui sau in imensitatea paradigmelor tale.
La 4 sau 40 de ani iti dai seama ca nu te poti lupta cu lumea sucita, amestecata, strimba, ca trebuie sa mergi si miine dimineata in forme de nisip la ceilalti si iti doresti ca ceilalti sa nu te mai vada, sa nu mai ai maini de care sa te poata tine sau picioare care sa mearga acolo unde trebuie.
...daca nu iubesti .Lumea la 4 sau 40 de ani miroase a parfum dulceag – obositor, a usi inchise si are obiceiul prost de a scoate in fiecare dimineata galeti afara ca sa adune in ele lacrimi, multe lacrimi de 4 sau 40 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu