.

intr-o altfel de lume fara tine lucrurile incep sa nu mai fie cum erau. dezgustul de viu , in mijlocul turbionului de stari negative ar fi logic. fara vlaga si, parca, fara putinta de a schimba ceva. culmea e ca te invinovatesti, de regula, pe tine: n-am facut aia, n-am realizat ailalta. sint asa, sint pe dincolo. tot pamintul iti pare atunci o imensa plasa de siguranta pentru ceilalti, doar pentru tine, macar sacosa de-un leu , nu . unde sa te arunci? fundul lumii nu mai e nicaieri.
iti apar marite nelinistile, ca niste gigantice puncte negre. si vezi chipul tau, dar, totusi, nu-l recunosti. e ca atunci cind te visezi dar nu arati ca tine, doar stii ca esti tu.
si el se uita prin tine dar nu vrei sa stii, nici sa-l ai, nu te intereseaza, de fapt, decit putina liniste. 
dimineata, o pasare rasare pe dinauntrul tau spunandu-ti noapte buna dimineata asta, si  iti spui... noapte buna...