ingeri derutati.
au un program normal de pazit sufletul .
iti spun, sint niste ingeri anormali!
par cocote batrine.
uitate de timp .
sint nedumeriti de ceea ce li se intimpla,
sint nedumeriti de ceea ce li se intimpla,
zboara sleampat,
fara chef,
si-si pun pe nimica toata aripile la bataie pentru mine.
o fiinta ciudata.
care-i apara pe ceilalti si se lasa pe sine prada usoara.
greu de pazit.
greu de inteles .
au si ingerii limitele lor!
si apoi, gindeste-te, de ce i-ar placea cuiva penumbra ?
si totusi eu.
care ma dau jos din pat,
aproape in orice dimineata,
aproape in orice dimineata,
mirosind a vis
si a ginduri prihanite,
care ma rastorn pe crucile tuturor primaverilor
cu fata inflorita si omizi in par,
care-mi dreg glasul inainte de a raspunde la orice telefon,
care ma uit lung la ceilalti ca sa ma intrezaresc pe mine,
care nu mai dau de pomana ca altadata
si-i fac de petrecanie, tot mai des, gindului de a fugi de mine.
eu.
chinuitoarea de ingeri proprii.
sunt ceea ce sunt
in iubire
de viul trait in fuga timpului .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu