azi o nebunie relativ haotica confera momentului cu pricina agitatia si dezordinea de care poezia vietii are nevoie pentru justificarea timiditatii de sine cand imi beau cafeaua pe marginea gandului fugit de acasa . totul pare foarte caraghios . cu vocea tremurand bezmetic simt cum ma frec de tatele nu tocmai sexy ale unui zambet ludic luandu-mi cea mai convingatoare mina de scriitor . ( incerc sa gasesc un sens in textul asta pentru a nu uita de tacerea perfecta a durerii ) .