Uneori visez ca salvez lumea. Ca ii salvez pe toti de mana rece a realitatii. Cea care ne macina destinul cu iluzia nimicului si ne controleaza zilnic fara sa stim. Dar nu pot sa o opresc. Nu sunt atat de special. Sunt doar un anonim. Sunt un om singur. Urasc cand nu pot sa imi ignor singuratatea. Oare ce fac oamenii normali cand sunt tristi sau singuri? Poate ca apeleaza la prieteni sau familie? Asta nu este o optiune salvatoare pentru mine. Ce nu as da sa fiu normal. Sa traiesc realitatea celor naivi. Nimicul existential este mai puternic cand privim in alta parte. Nevoile primare, amintirile inhibate si obiceiurile inconsiente sunt mereu acolo, active in ceea ce uitam sa fim. Putem incerca sa fim corecti, putem incerca sa fim buni, putem incerca sa fim altfel, dar toate acestea sunt nimicuri existentiale. Pentru ca inteniile noastre sunt irelevante. Nu ele ne impulsioneaza sa mergem mai departe. Instinctul de supravietuire o face...

da. este reconfortant. pana la un punct. sa crezi ca lumea este organizata rational si are vreun tel. este o porcarie. totul se rezuma la supravietuire. si cand te maturizezi, iti dai seama ca totul este o iluzie corupta de cuvinte fara noima. si de abia atunci poti sa speri ca sufletul tau este liber...[despre iubire doar ranile vorbesc]

[timpul] este singura forta pe care nu o putem explica. Nu poate fi redus la un proces chimic. Este farul care ne ghideaza inapoi acasa. Cand nu mai este nimeni acolo. Mai este si lumina care aminteste de pierderea noastra. Absenta ei ne lasa fara speranta. Face noaptea mai intunecoasa si zilele mai luminoase. Dar cand gasim iubirea, indiferent cat de gresit, trist sau groaznic este, ne agatam de ea. Ne da putere. Ne tine drepti. Se hraneste din noi si noi ne hranim din ea. Iubirea este maretia noastra. Si caderea noastra...

[in cautarea cunoasterii dar si a razbunarii] Acum la un pas de uitare de ce simt mai multa emotie decat biruinta? Ce plan subtil are timpul pentru o clipa de umanitate?

Foamea, un poet a spus odata, ca-i cel mai important lucru pe care il stim si este prima lectie pe care o invatam. Dar foamea poate fi usor potolita, usor saturata. Dar exista o alta forta, un alt timp de foame, o sete insatiabila ce nu poate fi potolita. Propria ei existenta ne defineste, ne face umani. Aceasta forta este puterea umanitatii. Unii ii spun iubire. Altii ii spun ura. Dar nu conteaza cum ii spunem. Ea este acolo si ne scrie intotdeauna destinul.

Am devenit prea increzatori ca specie. Am crezut gresit in suprematia noastra deasupra tuturor, deasupra altor specii, asupra planetei. Vom fi distrusi de propria noastra lacomie si egoism? Ori vom invinge si vom supravietui? Realitatea era dincolo de imaginatie. Acum nu mai este. Avem o ultima sansa sa ne recapatam lumea. Pentru a invinge trebuie sa nu mai fim la fel de reci, nemilosi si salbatici ca pana acum...

[Evadarea din abis...] Civilizatia este o iluzie. Salbaticia este adevarata fata a umanitatii. Nu exista cale de scapare. Rezistam pe toate fronturile impotriva unui inamic care continua sa evolueze. Dar pentru cat timp? Inca cautam victoria sau pur si simplu anticipam infrangerea?

[monogamia] este o regula arbitrara. Societatea nu accepta ideea ca tu poti iubi mai mult de o persoana in acelasi timp. Trebuie sa alegi. Si daca nu alegi esti un egoist nenorocit. Parca ai trada pe cineva. Alegerile fac parte din viata. Dar viata nu alege...

E greu să nu urăşti oameni, lucruri sau instituţii când îţi frâng spiritul şi se bucură de suferinţa ta. Ura e singurul sentiment care are sens. Dar ştiu ce face ura din om. Îl sfâşie, îl transformă în ceva străin, ceva ce şi-a promis că nu va deveni vreodată. Asta trebuie să vă spun, să ştiţi cât mă străduiesc să nu cedez sub greutatea lucrurilor groaznice din inima mea. Uneori simt că viaţa mea e ca un echilibru mortal. Sentimentele mele se lovesc de îndatoririle pe care le am. Confuzie. Remuşcare. Pare un clişeu. Dar nu este. Şi doare.

Democraţia e supraestimată. Râzbunarea nu e niciodată despre binele celor mulţi. E o nevoie viscerală ce trebuie satisfăcută sau cel puternic pierde esenţa puterii.

Semnele sunt doar ale voastre. Chiar dacă au fost lăsate acolo de alţii, de acei străini pe care chipul tău îi urăşte. Află ce este important pentru tine ca om. Cunoaşte-te! Află ce este în inima ta, nu te lăsa influenţat de frică, trecut sau de părerea străinilor. Găseşte-ţi propriul adevăr. O să te conducă la ceea ce iubeşti.

Simt că viaţa mea a luat o turnură ciudată. Merg pe un drum pe care nu am mai fost. Totul îmi este străin. Semnele nu au sens. Părăsesc drumul sau merg mai departe? Merg singur sau iau şi pe alţii cu mine? În cine să am încredere? Acum înţeleg de ce este nevoie de izolare când eşti lider.

[ultima iluzie a unui om fara iluzii] - nu cred in soarta, destin sau horoscop dar pot spune ca sunt surprins ca lucrurile au iesit asa... intotdeauna am simtit ca era ceva ce ma tragea inapoi. are vreun sens? sa fiu departe de tine? dar nu mi-am dorit o viata incumintita sau o iubire fara adevar. cu tine mi-am zis : ,,poate, doar poate.." . dar acum stiu ca a fost o iluzie. sunt obisnuit cu asta. se intampla tot timpul in desertul ce sunt dar de aceasta data m-a prins. si uite care este treaba cu acest sfarsit de poveste. este exact ceea ce ar fi trebuit sa se intample inainte sa te iubesc. acum am ce a ramas dupa tine...o solitudine fara suflet. departe de tine. si da...te-am iubit...[restul de timp o sa il traiesc ca si cand o sa te mai iubesc intr-o alta poveste]

Natura luptei este un mijloc de a atinge un scop. Uneori oamenii sunt ispitiţi de bani, de putere şi uită pentru ce lupta.

Ura mea de sine e atât de profundă, de palpabilă, încât mă tem că voi sări la imaginea mea, spărgând oglinda şi tăindu-mă cu cioburile reflexiei sparte.

Cea mai importantă lectie pe care trebuie să o înveţi este răbdarea. În afaceri sau pe stradă, nu contează. Dacă emoţiile tale spun „acum”, mintea ta trebuie să spună „mai târziu”. Claritatea reglează toate conturile. Plăteşte toate datoriile.

M-am săturat să fiu zdrobit de oameni lacomi ce nu cred în nimic. Trebuie să schimb asta. Atingi o vârstă când realizezi că a fi bărbat nu este despre respect sau putere, ci să fii constient de ceea ce simti si ceea ce iubesti.

Ma intreb de unde vine vocatia mea pentru solitudine...

"Dacă nu te-am găsit, nu am ce căuta".

Lucrurile nebunești pe care le faci astăzi, vor deveni poveștile de mâine.

 

Odine