28 septembrie 2013

azi linia orizontului pare o masca inutila pentru infinitul fredonat amabil prin mintea goala a unei obsesii obosite de atata ratacire printre forme si culori lipsite de lumina tacerii . ( fragment dintr-o clipa ) . este un motiv decent pentru metafore nepotrivite cand imbratisez cu ochii larg deschisi orbirea sufletului . ( in sens invers ) . rostul timpului nu il gasim in ceea ce vedem . chiar daca nu intelegem . ce simtim . sau de ce . ( suntem ceea ce ... a fost sa fim ) .


Un comentariu:

Anonim spunea...

acea obsesie obosita de atata ratacire ar trebui sa nu mai rataceasca...si apoi sa-si gaseasca linistea ....apoi va inceta sa fie o obsesie... iar inutilul va deveni un util iar totul, chiar si timpul, va capata un sens....iar ceea ce simtim vom intelege....

Trimiteți un comentariu