azi damblaua diminetii imi provoaca retina sa devoreze aspirational abisul cafelei . spiritul zurbagiu si-a gasit de lucru intr-o poveste fara cuvinte . isteria armonioasa a toamnei pare o risipa inutila de vise colindate de o vesnicie in sarutul palmei tale .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu