azi cu aripa batuta in cuie un inger isi uita pasii pe chipul scaldat de roua diminetii . tipatul trupului sfasiat de cuvant pare o simfonie arhetipala cand il apuca dorul de cerul albastru al ochilor ei . o soapta fragila ii zbora prin visul vietii . ( si chiar asa : al cui este chipul ? ) . uitat de sine isi bea cafeaua impietrit in fumul tigarii de nicaieri . singuratatea il tace de cand ea il paseste pe drumul dinspre miazazi . ( si chiar asa : cine este ea ? ) .