azi zbenguiala sindromului autist al expresivitatii caline a nebuniei este fara indoiala o compensatie pentru realitatea celor ce se cred normali . actul de izolare al indiferentei face diferenta intre profunzimea binefacatoare a nimicului si durerea jucausa a inteligentei . tacuta iarba creste infidel peste ratacitele noastre certitudini . ( miroase a nuci caramelizate in graba ) .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu