Trecuse de prânz. Am întins capul sub robinet. Apa era foarte rece. Mi-am ţinut respiraţia [ cum altfel ] până mi-au crescut păianjeni pe dinăuntru. De ce n-aş fi rămas aşa… Dar, fără să mă ridic, lăsându-mi numai gura liberă de sub jetul îngheţat, am râs. – “Fă rost de bani. Dă-l naibii de înec. Nu poate fi vorba de asta! Caută mai bine să fii spânzurat după ce te-ai înfruptat, decât să te îneci fără să o fi avut!”… Cunoşteam, fireşte, cuvintele. Am privit în oglindă şi, de acolo, abia dacă prezent, chipul Stegarului – senin, atroce – a coborât uşor pleoapele în semn de confirmare.

grama