Pentru că nu eram chiar aşa de mecanic, pentru că eram puţin şi tu, pentru că eram uneori un fel de sărut care pluteam între noi, pentru că ploua de câte ori te vedeam prima dată, pentru că ştii bine cine te cheamă (şi cum), pentru că deja ne mişcăm în acelaşi trecut, pentru că mi-e de ajuns cât am inventat ca să dau invizibil că tu eşti, pentru că toată lumea ne crede când vrem să arătăm că minţim, pentru că – la naiba! – o să murim prefăcându-ne!… D-aia! Hai, vino.

grama