Ce-ar fi să dorm? În ciuda lui Hamlet, nu să mor: să dorm. Atât. Să fac un soi de grevă a realităţii – până se rezolvă totul. Să revenim acolo unde nu ne-am întâlnit, eu prea târziu, tu prea departe. Să ne pomenim aşa încât subterfugii ca visele, trecutul sau vorbele (vorbele, vorbele…) să nu mai încapă la mijloc. Apoi să începem. Nu, nu să dormim. Încet, încet, fiindcă tocmai ne-am născut – şi nu e grabă.
Un comentariu:
"ACOLO" e doar lumea ta ,nu si a mea.N-am dormit niciodata,doar am ascultat...si asteptat {sa-mi spui;tu nu-mi spui Mie).
Trimiteți un comentariu