Am să-ţi trimit un vis. Acum. Să se ridice pe când dormi, uşor, să-ţi umple camera. Să-l locuieşti o clipă cum îţi locuiesc o sprânceană şi ochii şi dimineaţa, glasul şi toamna şi pletele negre şi templele din creştet până-n pas. Numai o clipă. Una singură, cât să-nmulţeşti măcar în minte anii. Apoi – dă-mi visul îndărăt, să nu te doară. Voi fi acolo. Sunt mereu...

grama