azi se detesta intr-o conjugare nevindecata de ipocrizie ce a ramas sub sfarsitul ninsorii ( ce vine ) . nerostitele aripi ale ingerilor psihopati , primitivi , degenerati si decerebrati instiga sa linsez isteric rana ce sunt . sau poate că nu e întâmplător… adică, poate că nu degeaba văd . că nu eşti chiar de tot aici . ( dar ) vad . ( si ) simt . ( si ) iubesc . pana la capatul lumii . dincolo de intamplarea ce a rostit zborul . ( si ) ce nu pot uita , tu nu stii... mă uit la tine cum mă uiţi.[ este vorba despre aşteptare şi revelaţie. acel vin m-a readus acolo de unde nu am vrut să plec. orice aş adăuga e o tâmpenie retorică. un vin se trăieşte. ca viaţa, uneori. ] . să fie ce sunt. un verb la prezent . că te aştept…fiindcă mi-e cumva de îngheaţă îngerii si am sa plec un pic de parcă n-aş fi fost acolo. . ca o sentinţă infinită. ascultă-mă. de parcă nu ai şti. ca mi-am adus aminte de timp . am înţeles dintr-o singură tăcere : trecutul, aripile, marea . dar nu se va schimba nimic pana cand cel ce a fost mai este . “acum aştept” sa te stii . si cand te vei stii , totuşi, atunci ai vrea să mă ridici de unde m-ai lăsat?