azi sub impulsul unei melodrame impartite tacut la o cafea cu teribilismul tardiv al laudelor etalate cu o degajare afisata dintr-un unghi psihologic normal de anormal iti povesteste tristetea aia apasatoare din ochi ce nu isi gaseste raspunsul . intr-un paradox multiplicat la infinit o melodie zangane absurd in ultimile noastre conversatii ca o hipnoza perpetua ... fara masca , acolo pe cerul ochilor tai am fost . asa sa stii . singur .