azi cearcanele de cafea ale diminetii marturisesc naiv ca in cel ce de apoi sunt cel de maine . alb si tarziu precum vantul unei luni amare crucite la moastele zilei de maine in cernite stele sufletul este un inger deghizat in cersetor . ranite nerostiri sangereaza abrupt pe neuitate aripi .
Un comentariu:
Cam prea multa nemurire si cam prea mult...imaterial...;)
Trimiteți un comentariu