De ce ajungem să acceptăm compromisuri? De ce botezăm cu numele de “iubire” relaţii care în loc să ne întregească, ne consumă, care în loc să ne ajute să devenim mai buni, ne fac să ne călcăm în picioare principiile, care ne fac să plătim cu vârf şi îndesat fiecare clipă de fericire? Şi nu, nu cred că trebuie să luptăm la infinit şi să renunţăm la orice urmă de orgoliu pentru ca celălalt să îşi dea seama de ceea ce suntem şi cât valorăm.

 Jurnalul Evei