Totul se trăgea de la faptul că se înşelase despre oglindă. Era banală, un simplu om. Nici foarte frumoasă, nici prea tânără, cu atât mai puţin eternă. Spunea că nu merită să fie nici foarte iubită, nici excesiv de admirată. Nici măcar plete prea negre nu avea. Ce să mai vorbim de curaj. De unde să fie sigură? Însă niciodată nu se gândise că ar putea privi oriunde altundeva, în pereţi, pentru a constata că, din ochii lui răstigniţi pretutindeni, oglinda cea mică întorcea un Adevăr imens. Dragostea zidită în perfecţiunea pe care nu şi-o bănuise.

 grama