03 noiembrie 2014

am răscolit mii de hârtii, m-am zvârcolit ca un epileptic încercând să-ţi găsesc un fel de premise şi un fel de concluzie. intr-o noapte, m-ai prins de mână şi toată construcţia mea s-a dovedit nulă: tu reuşeai spontan ceea ce eu aveam să mai ratez încă multă vreme. te superi dacă, o dată măcar în bibliografia asta care se dă biografie, mă fac de râs mărturisindu-ţi, clar şi fară ocolişuri, două lucruri? poftim – fără ghilimele: eşti frumoasă şi te vreau. [ al treilea era “Te iubesc”, dar încă n-am găsit o figură de stil potrivită ] .


grama




Un comentariu:

Gabriela spunea...

Ce minuni scrii....

Trimiteți un comentariu